Omul nou

Ustensile necesare in prepararea dulcetii

Iata, dragi gospodine, ca toamna se apropie. Iar toamna, dupa cum stim cu totii, se numara borcanele cu dulceata.
In textul acesta va voi spune de ce aveti nevoie atunci cand va luati inima-n dinti si mergeti la piata sa cumparati fructe pentru dulceata:

• borcane (cu ghivent / filet);
• o oala mare, smaltuita, in care sa fierbeti borcanelela benmarin;
• ziare vechi, ca sa inveliti borcanele puse la fiert;
• chibrituri;
• o cratita smaltuita, ca sa fierbeti dulceata;
• o presa de mana;
• detergent de vase(dulceata trebuie fiarta in vase curate);
• masina de tocat;
• termometru;
• palnie;
• strecuratoare data cu smalt;
• celofan;
• capace de borcane;
• sfoara ca sa legati celofanul;
• smoala;
• distractie placuta.

Merele si medicina

Legatura dintre mere si medicina este atestata mai ales printr-o zicala: "In casa unde se consuma multe mere nu intra doctorul".

Zicala a aparut datorita banuielii ca in mere exista foarte multe vitamine, saruri minerale si mai ales potasiu. Denumirea populara a potasiului este pucioasa. Acesta este motivul pentru care Sarpele, instrument al Diavolului, i-a oferit Evei un mar.
Cel mai banal mit despre mere ar fi cum ca coaja acestora are mai multe vitamine decat fructul propriu-zis. Ca de obicei, mitul este fals, coaja fiind aproape cu totul lipsita de vitamine; daca este bogata in ceva, este in fibre, ceea ce-i alta mancare de peste.
Merele consumate in exces te strica la burta, prin aceea ca omoara bacteriile care traiesc in simbioza cu colonul uman. In cazul in care se intampla astfel, zicala care a prilejuit acest text nu mai functioneaza.
NB Incercati sa nu asociati merele cu laptele in alimentatie.

Talpa gastii (Leonorus cardiaca)

Dupa cum i-o arata si numele latinesc, talpa gastii este buna in afectiunile cardiace. Exemple de afectiuni cardiace la care ajuta talpa gastii sunt: aritmia (cand inima bate neregulat), hipertensiunea (cand are tensiune), sau insomnia (cand nu poate sa doarma).
Talpa gastii se serveste sub forma de ceai, mai exact de infuzie. Fiind foarte amara, infuzia se indulceste cu ce spune medicul.

Ceaiul de tei

Mitul ceaiului de tei spune ca ne aduce impotenta. La fel ca multe alte mituri, si acesta este fals.
Teiul este de doua feluri - Tilia tomentosa si Tilia cordata. Ambele feluri sunt la fel de bune in: transpiratie (pe care o provoaca, in caz de raceala sau gripa), calmarea tubului digestiv si calmarea tubului respirator.
Ceaiul de tei se face din flori uscate la umbra. Inainte de a fi puse la uscat la umbra si in strat subtire, florile de tei trebuie culese, in lunile mai sau iunie. Cand sunt culese, nu trebuie sa ploua.
Frunzulitele verzi de langa flori nu au nici un efect terapeutic. Singura lor calitate e de a fi amare; e deci de preferat sa nu fie culese sau, daca deja au fost, sa nu fie puse in ceai.

Ceaiul de urzica (Urtica dioica)

Ceaiul de urzica se foloseste in diabet. Se prepara la fel ca oricare alt ceai.
Urzicile cresc acolo unde n-ar trebui, iar recoltarea trebuie facuta cu grija. In acest caz particular, grija se manifesta printr-o pereche de manusi groase.
Dupa ce se culeg, frunzele de urzica se pun la uscat. Uscarea se face sub un copac umbros, in strat subtire, pentru ca vantul sa poata sa-si faca treaba. Frunzele sunt uscate atunci cand se faramiteaza cu usurinta.

Vascul (Viscum album)

Vascul se gaseste in natura mai ales de craciun si poate ajunge pana la venerabila varsta de 70 de ani. In natura, vascul este vandut sub forma de crengute.
Ca mod de viata, vascul este parazit, crescand pe tulpini si ramuri de plopi, salcii, meri, peri, mesteceni, gutui, tei sau salcami.
Ca planta, vascul produce flori (primavara) si fructe (iarna).
Ca simbol, vascul nu este o planta medicinala. Vascul care anunta un mariaj fericit creste pe tulpini si ramuri de stejar si este tot parazit.
Din crengutele de vasc se pot face si ceaiuri, care se conuma de catre persoanele hipertensive (care au tensiune).

Functionarea sistemului endocrin

Sistemul endocrin este totalitatea glandelor endocrine, cu tot cu secretiile lor si cu tuburile prin care circula acestea.
Activitatea sistemului endocrin este coordonata de nervi vegetativi care isi au capetele in hipotalamus.
Comenzile din hipotalamus sunt transmise in glanda hipofiza, iar de acolo sunt livrate tutror glandelor, ca laposta centrala.
Tot hipotalamusul influenteaza si alte glande, prin intermediul nervilor simpatici si parasimpatici.
Mai trebuie adaugat ca hipotalamusul primeste comenzi de la scoarta cerebrala. O data in plus ne convingem de rolul hotarator al creierului in toate aspectele vietii.
Sursa: TA Abrikonov si IA Strukov, Anatomia patologica, Bucresti, 1956

Tresarirea din marul lui Adam

Cand cineva nu mananca si totusi i se poate vedea marul lui Adam cul tresare, inseamna ca persoana respectiva da semne de nervozitate. Tresarirea nu tradeaza nervi, ci mai degraba o emotie puternica.
Tresarirea marului lui Adam se remarca mai ales la barbati, care-l au mai mare. Tresarirea apare in momente de anxietate, spaima, stres sau flirt emotiv.
Din punct de vedere neoro-fiziologic, se intampla ca anumiti stimuli emotionali sa induca sistemului simpatic anumite comportamente digestive, precum inghititul, linsul buzelor cu limba, suptul sau mestecatul limbii. In aceste momente, oamenii supusi stimulilor respectivi raman fara replica, deoarece limba (si ansamblul aparatului verbal) e prinsa cu alte activitati, dupa cum am mentionat deja, anumùe digestive.
Tresarirea marului lui Adam este determinata de sistemul limbic, care se emotioneaza si transmite o excitatie in nervul vag, care face sa tresara muschii care sustin marul lui Adam.
Daca sunteti femeie, iar interlocutorul dumneavostra are spasme in marul lui Adam, trebuie sa stiti ca e indragostit de dumneavoastra.

Ce credea I.P. Pavlov despre mancare (part 2)

Fiziolog fiind, Pavlov credea ca omul e precum cainele lui si ca deci ar face vine sa manance la aceleasi ore, or else.
La o analiza mai atenta ne dam seama ca de fapt stomacul omului e precum cainele lui pavlov, ca daca-l obisnuiesti sa-i dai de mancare la aceleasi ore, cand se face ora de masa, o sa saliveze acid clorhidric in el.
Fiind mancau si ranchiunos, pavlov ii ura pe colegii lui care mancau in timp ce faceau stiinta, asa ca s-a apucat sa scrie ca nu-i bine sa mananci in timp ce lucrezi. Daca mananci in timp ce ucrezi, scrisei eu muscand dintr-un baton de Snickers, hrana nu este bine mestecata si nici suficient imbibata cu saliva, ceea ce duce la aparitia de zgarieturi pe suprafata mucoasei stomacale, la digestia incompleta si la proasta asimilare a substantelor nutritive. Procesele digestive fiind de natura mecanica, mestecatul declanseaza secretia eruptiva de suc gastric, ceea ce duce la o digestie stenica. Pavlov a scris asta si pentru ca-i era pofta sa estece guma de mestecat.
Pavlov, care era si lacom si tipicar, credea ca atunci cand mananci trebuie sa te concentrezi numai asupra hranei si sa nu-ti zboare mintea la altceva. Ca sa mananci cum trebuie ai nevoie de o fata de masa alba ca zapada, o glastra cu apa si cu flori in ele (in glastra si in apa), o lumina placuta, muzica linistitoare, veselie si tacere. In timpul mesei, Pavlov interzicea sa vorbesti sau sa te certi. Pavlov a scris asa de ciudaca nu-l invita nimeni la vreun pranz de afaceri.
La capatul acestor texte, ma bucur foarte tare ca nu l-am cunoscut pe I. P. Pavlov.

Ce credea I.P. Pavlov despre mancare (part 1)

I.P. Pavlov a fost un fiziolog digestiv foarte renumit. el era celebru mai ales gratie cainelui sau, pe care il tinea nemancat cu zilele. Toti oamenii de stiinta care-l cunosteau pe Pavlov credeau ca pavlov era tare zgarcit si ca nu-si hraneste cainele ca sa se imbuibe el. Este deci interesant sa vedem ce credea Pavlov despre mancare.
In urma unui studiu facut pe studentii sai, Pavlov si-a dat seama ca omul e bine sa manance de 4 ori pe zi (2 dejunuri, pranz si cina). Intervalul dintre mese trebuie sa fie de 4-5 ore, adica stomacul nici n-a terminat bine de digerat si se si trezeste cu o noua portie.
Pavlov mai credea ca omul nu trebuie sa plece la birou cu burta goala. Si nici sa se multumeasca sa si-o umple cu un pahar cu cafea. Dimpotriva, omul care pleaca la birou ar trebui sa manance inainte de a pleca, si anume 25% din ratia lui zilnica pe care i-o rezerva prietena. In pauza de masa de la birou, spune pavlov, omul trebuie sa consume 10-15% din ratie; dupa ce scapa de la birou 45%, iar seara, la cina, 15-20%. Pavlov credea ca masa de la ora 13 trebuie sa fie cea mai subtire pentru ca era comunist avant la lettre si vroia sa arate ca ii pregateste pe muncitori sa fie productivi si sa nu stea si sa motaie cu burta plina pe strung.

Cum se spala farfuriile

Fie doua ligheane in care se toarna apa fierbinte. In primul lighean se presara una-doua lingurite de mustar praf.
Se iau farfuriile de spalat. Se arunca la gunoi sau la caine resturile de mancare din farfuri, dupa care se scufunda in primul lighean, cel cu apa fierbinte si mustar praf. Se ia carpa devase s se trece de mai multe ori peste prima farfurie, pana se spala bine. Apoi se ia farfuria de o toarta si se scufunda in al doilea lighean cu apa fierbinte, ca sa se clateasca. Dupa ce s-a clatit, se pune intr-o plasa de sarma, special fabricata in acest scop. Procedeul se repeta cu toate celelalte farfurii murdare.
s-a constatat ca spalatul farfuriilor ii face pe oameni antisociali: pe masura ce spala mai multe farfurii, oamenii isi promit sa nu mai invite atatia alti oameni la masa.

Otravirea cu acid

Daca o persoana din familia sau din anturajul dumneavoastra nu v-a mai suportat si a baut acid ca sa se sinucida, puteti sa va dati seama de asta dupa urmatoarele semne: prezinta arsuri ale mucoasei bucale (si ale esofagului si stomacului, dupa cum am constatat la o autopsie); prezinta arsuri lacolturile gurii (comisuri) si pe buze.
Daca vreti sa o salvati pe pomenita persoana, si sunt sigur ca vreti, ii puteti da o solutie de bicarbonat de sodiu sau o solutie slaba de cenusa. Apoi incercati sa o convingeti sa bea cateva pahare lapte, zeama de ovaz, apa cu albus de ou batut, oua peoaspete (7-8 bucati), ulei de foarea-soarelui.

Intoxicatiile cu dioxid de carbon

Intoxicatiile cu dioxid de carbon au loc in incaperile inchise ermetic. Daca dormiti intr-o camera cu geamuri si usi termopan, aveti grija sa asigurati ventilatia corespunzatoare a incaperii. Daca nu faceti asta, in timp ce dormiti oxigenul din camera poate sa se termine si va fi inlocuit de dioxidul de carbon pe care l-ati expirat in timpul somnului. Cand oxigenul se termina si si este inlocuit cu dioxid de carbon, muriti in somn. Sfaturile disponibile sunt deci preventive.
Daca firma de termopane nu vrea sa vina sa va faca niste gaurele mici in rama geamului, mergeti la un vecin care poseda o bormasina, imprumutati-o si faceti dumneavoastra salvatoarele gauri.
Aici gasiti detalii despre intoxicatiile cu monoxid de carbon

Intoxicatiile cu monoxid de carbon

Intoxicarea cu monoxid de carbon se intampla cand soba pe care o folositi ca sa va incalziti nu este aerisita.
Simptomele unei intoxicatii usoare cu monoxid de carbon sunt: ameteli, durere de cap, un tiuit continuu in urechi, palpitatii, vederea unor halucinante scantei sau stele verzi, , inrosirea pielii fetei, lipsa de chef de a va misca, greata, uneori varsaturi.
Daca intoxicatia este grava, primele simptome sunt cele de mai sus. Ele sunt urmate de lesin, slabirea respiratiei si moartea pacientului. Daca suferiti de o intoxicatie grava, nu sunt prea multe sfaturi disponibile. Daca insa intoxicatia este usoara, puteti incepe prin a va deschide nasturele de la guler si cureaua si mai ales prin a deschide geamul. Daca puteti merge, incercati sa iesiti la aer curat. Din pacate, concentratia de monoxid de carbon este foarte mare in metropole, asa ca poate ar fi cazul sa va ganditi sa va mutati la tara, unde sa va incalziti cu ajutorul unei centrale electrice.

Comprese cu mustar

Se ia o lingurita de mustar uscat. Se mai ia o lingurita de faina. Se mai ia si putina apa. Cele trei ingrediente se amesteca pana formeaza o pasta moale, care se intinde pe o bucata de panza de bumbac, lata de aproximativ 15 centimetri. Panza cu pasta pe ea se aplica pe locul dorit, cu mustarul in jos. Deasupra panzei se aplica o bucata de pergament. Dupa un sfert de ora, pergamentul si compresa pot fi aruncate la gunoi. Nu uitati sa stergeti pielea pe suprafata careia ati aplicat compresa cu un tampon de vata.

Tehnici de a pune ventuze

Ventuzele sunt niste obiecte din sticla, transparente, care seamana cu niste pahare, fiind insa mai groase. Ele au fost inventate de o baba din Ucraina, iar folosirea lor s-a raspandit rapid din satul ei natal in lumea intreaga. Virtutile terpeutice ale punerii ventuzelor au fost nu o data preamarite de medici, mamosi sau simpli bolnavi. Fie ca esti racit sau au un junghi in spate, ventuzele sunt mereu gata sa-si faca datoria.
Exista mai multe tehnici de a aplica ventuze, dar astazi va voi prezenta una singura, anume pe cea clasica.
Mai intai, ventuzele trebuie spalate si apoi uscate. In timp ce se usuca, se sterge pielea pacientului pe care vor fi aplicate ventuzele cu un prosop un si apoi cu un prosop uscat, pentru ca pielea sa se usuce. Dupa ce pielea se usuca, trebuie unsa cu vaselina sau cu ulei de floarea-soarelui. Dupa ce pielea incepe sa straluceasca, se ia un tampon de vata si se infasoara in jurul capatului bont al unei andrele de tricotat. Tamponul se imbiba cu alcool sanitar (spirt medicinal). Cu ajutorul unei brichete sau a unui chibrit, se da foc tamponului imbibat cu lichid combustibil. Apoi se introduce flacara in gura ventuzei; gura ventuzei trebuie sa se afle in apropierea locului in care va fi aplicata, pentru ca aerul din interior sa nu aiba timp sa se raceasca si deci sa-si contracte volumul; aveti grija totusi sa nu dati foc pacientului, vaselina si uleiul fiind inflamabile.
In urma aplicarii ventuzei, pielea de sub ea se strange si se coloreaza in violet. Ventuzele trebuie sa stea prinse de spate timp de un sfert de ora, ca sa aiba timp sa scoata raul din pacient. Dupa ce raul a fost scos, puteti sa scoateti si ventuzele, ridicandu-le usor, intr-o pozitie piezisa. Dupa ce scoateti ventuzele, aveti grija sa-l stergeti pe pacient cu un prosop uscat si sa-l impachetati intr-un pled, eventual incalzit.
Ventuzele se pot aplica pe spate, pe coaste si, la nevoie, pe piept, evitandu-se insa zona inimii.